Riscurile la care te supui daca alegi agentia nepotrivita prin care sa pleci la munca in strainatate

Articol publicat pe: www.studentie.ro
Data publicarii: 02 Septembrie 2015
 

Domnul Dumitru Ionescu, din Vaslui, a hotarat sa-si incerce norocul in strainatate, dupa ce traiul din Romania nu il mai satisfacea. Voia sa mearga in Germania, pentru ca auzise ca nemtii sunt mai seriosi. Vorbise cu niste vecini plecati deja, insa niciunul nu a putut sa il ajute, astfel incat omul sa poata pleca pe cont propriu. Asa ca a inceput sa ia la rand anunturile, majoritatea postate de agentii de recrutare.

 

Dintre toate ofertele, cea cu salariul cel mai mare i-a atras serios atentia. Masa si cazarea fiind asigurate, s-a gandit ca tot venitul il poate pune deoparte. In plus, anuntul zicea ca poate sa munceasca si ore suplimentare, si astfel va castiga si mai mult. I-ar fi prins tare bine niste bani in plus.

 

Astfel , domnul Dumitru a inceput sa ceara mai multe detalii. A aflat ca trebuie sa ajunga tocmai la Timisoara pentru o discutie, caci acolo era sediul agentiei, si sa plateasca 800 euro pentru a obtine locul de munca. I s-a parut cam mult, nu intelegea rostul si nici vocea de la telefon nu a reusit sa il lamureasca. L-a convins insa promisiunea celor de acolo ca, in schimbul banilor, va fi angajat, iar viata lui va deveni una indestulata. Asa ca a adunat toate economiile de prin casa, si-a facut un CV cum s-a priceput si el si s-a urcat in tren, cu destinatia Timisoara.

 

Ajuns acolo, a constatat ca marea agentie care ar fi trebuit sa-i asigure plecarea este de fapt o garsoniera, la etajul al cincilea al unui bloc. Un fum gros de tigara, de-l taiai cu cutitul, l-a intampinat inca de cand a deschis usa. Inauntru, un domn si o doamna, banuia el sot si sotie. L-au poftit in sufragerie si au inceput sa-i povesteasca despre ce viata frumoasa o sa aiba de acum incolo. Despre cum santierul este chiar in centrul Munchen-ului si nu o sa aiba bataie de cap cu naveta, ca va fi cazat la un hotel din apropiere si va manca la restaurantul acestuia, ca o sa traiasca ca un boier si ca pe patronul neamt nu-l intereseaza varsta, daca vorbeste vreo limba straina sau daca are experienta.

 

CV-ul pe care domnul Ionescu il adusese cu sine era numai de procedura, iar ca sa poata trece granita ii trebuia doar buletinul. De alte documente nu i-au mentionat ca ar avea nevoie. Suna prea frumos ca sa fie adevarat, iar barbatul deja incepuse sa viseze la frumoasele economii pe care urma sa le faca. Astfel ca nici macar nu s-a mai gandit sa intrebe de vreun contract de angajare, sau macar de un precontract. Nici de conditiile de munca nu a aflat vreun detaliu – pe ce post va lucra, care vor fi indatoririle lui, de ce alte drepturi mai beneficiaza. Nici agentia nu i-a spus, nici el nu a intrebat.

 

Cand a venit insa vorba de cei 800 euro pe care ii avea de platit, omul a cerut totusi niste explicatii.  Reprezentantii agentiei i-au raspuns sec: „Nu platesti, nu pleci! Altfel, dam postul  altuia care plateste!” Desi job-urile nu se cumpara, iar tarifele nu garanteaza obtinerea unui loc de munca, omul fusese deja imbatat cu visul unei vieti mai bune. A platit banii, iar in schimbul lor a primit doar o chitanta de mana. Nu factura, nu bon fiscal. Cand a intrebat, i s-a raspuns ca s-a stricat casa de marcat.

 

In urma discutiei, barbatul a plecat optimist si hotarat sa impacheteze, caci agentia ii promisese ca in maxim o saptamana va fi deja la lucru. Urma sa primeasca telefon cu doua zile inainte de plecare.

 

Timpul a trecut, dar din partea agentiei niciun semn. I-a sunat el, iar vocile de la celalalt capat al firului il tot amanau: ba ca angajatorul german nu mai raspunde, ba ca e vremea rea si nu se lucreaza momentan, ba ca inca nu s-au strans suficienti candidati astfel incat sa se umple microbuzul cu care aveau sa plece cu totii. De abia dupa trei saptamani, barbatul a primit vestea mult asteptata: peste doua zile, trebuia sa fie din nou la Timisoara, cu bagajele facute pentru Germania si cu banii de drum pregatiti. Cand i s-a spus ca va urma sa plece cu un microbuz pus la dispozitie de firma, domnul Ionescu s-a gandit ca va fi dus direct la poarta angajatorului, asa ca nu s-a mai gandit sa intrebe detalii despre ce avea sa se intample la destinatie.

 

Odata ajuns in Germania insa, microbuzul a oprit in prima gara. Confuzi si nestiind in ce directie sa o ia, toti cei 12 muncitori din masina, in frunte cu domnul Dumitru, au sunat la agentie, insa fiecare apel suna in gol.

 

Care cum s-a priceput, oamenii au intrebat in stanga si in dreapta si pana la urma au reusit sa ajunga la locul de munca. Nu era insa nici pe departe in centrul orasului, ci la 30 de kilometri, pe un camp. Iar cazarea promisa nu avea nici in clin nici in maneca cu un hotel – ci era o baraca de lemn, la marginea santierului. Cat despre masa – le aducea patronul branzeturi si salamuri, insa contravaloarea lor avea sa fie oprita din salariu. Care nu era de 1100 de euro, cat i se promisese in tara, ci de 900. Practic, niciuna dintre promisiunile celor de la agentie nu avea sa se indeplineasca. Si-au dat seama de asta cand patronul german le-a adus contractele de munca, sa le semneze: unul dintre ei a observat ca programul de lucru era de 10 ore, nu de 8, iar zilele lucratoare erau 6, si nu 5. In plus, au aflat ca trebuie sa aplice si pentru obtinerea codului fiscal, astfel incat sa li se poata deduce taxele catre stat. Nici despre acest aspect, cei de la agentie nu precizasera nimic. Asa ca i-au sunat din nou pe recrutori, sa ceara explicatii, insa nici de aceasta data nu le-a raspuns nimeni la telefon.

 

Dezamagit si deloc incantat de ce avea sa urmeze, omul a decis sa indure conditiile grele de munca. Dupa o luna jumatate s-a intors insa in tara, mereu gandindu-se cum ar fi putut sa evite acest dezastru.

 

Atunci cand ti se promite marea cu sarea, fii sceptic. Documenteaza-te foarte bine inainte sa alegi agentia prin care sa pleci la munca in strainatate. Banca de Joburi si Studentie.ro iti recomanda sa ceri recrutorului toate detaliile legate de locul de munca promis si sa semnezi cu agentia un precontract clar si ferm prin care sa ti se garanteze niste conditii minime de lucru. De asemenea, trebuie sa semnezi si un contract de colaborare cu angajatorul strain.  Astfel, ai garantia unui loc de munca legal, al unui venit minim garantat si a unor conditii de trai decente. Pentru ca singura ta grija sa fie doar activitatea de la serviciu, si nimic altceva.

 

Urmareste la fiecare doua saptamani seria noastra de articole despre locurile de munca, recrutare si piata fortei de munca din tara si strainatate, pentru a fi la curent cu cele mai noi informatii din domeniu si pentru a prinde cele mai utile ponturi pentru un CV impecabil. Construim cariera ta, impreuna!